În dreapta se atinge cerul albastru, dar simfonia e în stânga

Pe șenile lucioase, bubuind din adâncuri, zguduind panta de un verde libelulă, se vede doar câmpul descendând non-alegoric, fără copaci, fără împrejurimi, doar panta coborând într-o altă pantă. În dreapta se atinge cerul albastru-dimineață, dar simfonia e în stânga. Șenilele de sub picioare încetinesc mersul de reptilă și Amelie poate să vadă. Din albastrul clasic, […]

In fata ei drumul se opreste

Vantul se izbeste de cladirile arse, din caramizi inca fumegand si urla incet, cu un fonetism sinistru, strada se infunda, in stanga si dreapta aceeasi arhitectura nenorocita de foc, pe jos resturi de copaci ciopliti in toteme infatisand soparle. E o crapatura pe mijlocul strazii, lata cat o palma adulta, ce ascunde doar negru si […]