Încruntarea ca artă, sau dilema degetului mic de la picior

Totul a început vineri seară, când insomnia m-a împins la a irosi o oră din viaţă urmărind un episod din foarte aclamatul Prison Break. După primele câteva minute, l-am indexat rapid (undeva deasupra lui Dr. House, dar totuşi sub campionul Lost) în lista mea de seriale care se screm atât de tare sa creeze suspans, […]

Proşti, da` mulţi

În ruşinoasa eventualitate în care numele ăsta nu-ţi spune nimic, mai jos sunt câteva exemple ale umorului bolnav pentru care i-am îndrăgit teribil. Unele poate ţi-s cunoscute de prin alte părţi: de exemplu, din tricouri pe care eu mi le-am imprimat, fiind româncă pâna-n măduva oaselor, pentru a nu plăti o mulţime de dolărei livrarea. […]