Cronicuţă pariziană

Astăzi e mare sărbătoare: aniversez 3 săptămâni de când am părăsit meleagurile franţuzeşti. Dar lenea a fost cucoană mare şi de-aia impresiile apar cu întârzierile de rigoare – să-i zicem sfertul (de anotimp) academic. Fără intenţia de a suna cu năsoiul pe sus, deşi Parisul e un oraş superb, nu i-am simţit proverbiala magie, probabil […]

Încruntarea ca artă, sau dilema degetului mic de la picior

Totul a început vineri seară, când insomnia m-a împins la a irosi o oră din viaţă urmărind un episod din foarte aclamatul Prison Break. După primele câteva minute, l-am indexat rapid (undeva deasupra lui Dr. House, dar totuşi sub campionul Lost) în lista mea de seriale care se screm atât de tare sa creeze suspans, […]

Proşti, da` mulţi

În ruşinoasa eventualitate în care numele ăsta nu-ţi spune nimic, mai jos sunt câteva exemple ale umorului bolnav pentru care i-am îndrăgit teribil. Unele poate ţi-s cunoscute de prin alte părţi: de exemplu, din tricouri pe care eu mi le-am imprimat, fiind româncă pâna-n măduva oaselor, pentru a nu plăti o mulţime de dolărei livrarea. […]

Intr-un moment de decadenţă artistică

Fluturasi intrati la apa, ventilator improvizat, iepuras nebun cu ochi de rubin si neoane pe pereti, tapet industrial cu dungi argintii si dungi cenusii si alte dungi negre, putine scaune dar suficiente pentru oamenii ce nu intra acolo, mereu e muzica ce urla, ritmuri alarmante si alarmele politiei, sirenele ambulantelor, postmodernismul spontan al locului, fum […]