Astăzi m-am dus si eu la medicul de familie să cer nişte adeverinţe cum că sunt apt pentru facultatea la care vreau să mă înscriu. Îmi iau fişa (apropo, voi aţi văzut cum arată o aşa-zisă fişă medicală? sunt mai multe foi rupte, ca vai de ele, pe care a scrie fiecare medic tot felul de prostii şi care e gata-gata să se împrăştie.
Ori sunt eu tâmpit, ori ar mai trebui şi fişele astea actualizate/înnoite din când în când…), mă duc în “sala de aşteptare”, mai era una acolo. Şi cineva înăuntru. În fine, intru şi eu la un moment dat:
– Sarut-mana! Am şi eu nevoie de nişte adeverinţe cum că sunt apt pentru facultatea la care vreau să dau!
Mă ia cu vrăjeli de genu’ “Unde vrei să dai?” etc. Apoi bagă textu’:
– Deci, uite cum e cu adeverinţele: una o dă şcoala, una ţi-o dau eu, iar celelalte se plătesc. Aşa s-a hotărît.
OK, eu aveam nevoie de două. Îmi scrie una şi mai cer una. Cât costă?
– O sută de mii fără chitanţă sau o sută cincizeci cu chitanţă. Şi îl pune pe ăla: 😀
Păi bine, mă frate, chiar să ţi-o spună aşa pe faţă? Îţi dai seama ce de bani fac ăştia în perioada asta? Sunt o grămadă care au nevoie de adeverinţe d-astea.
Dar, vorba unui clasic încă în viaţă, trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul!