Apel umanitar

E clar că, mai ales având în vedere postarea trecută, o să las impresia de om certat cu apa şi săpunul. Dar nu mă pot abţine.

Expoziţiune: Seară de vară. Club cu nivel tolerabil (a se citi oarecum scăzut) de fiţe. Companie mişto. Muzică făinuţă. Chef de zbenguială.

Intrigă: Înghesuială. Aerisire proastă. Efect de seră.

Desfăşurarea acţiunii: Dat din dovlecel şi din posterior. Pe rând şi/sau concomitent. Fluturat membre. Unduit mijloc. Toate conform unui faimos dicton.

Punct culminant: Atins domniţă inertă vecină de bâţăială. Purtat cvasi-dialog răvăşitor după cele ce urmează:
Dânsa: Mă uzi.
Eu: [gândindu-mă că mi-am ratat orientarea sexuală] ?
Dânsa: Mă uzi cu transpiraţia ta.

Concluzie: Dezamăgire totală. Abandonat fantezii.

Din păcate, buna creştere nu mi-a permis să-i comunic respectivei domnişoare nişte sincere urări referitoare la abundenţa falică în căutarea căreia părea să fie. Dar gândul la dificultăţile pe care o persoană speriată de transpiraţie le întâmpină în pat m-au mişcat profund. De aceea fac un apel umanitar către cei 5 cititori ai mei: dacă ştiţi, dragii mei, vreun bărbat care nu transpiră, haideţi să punem mână de la mână (şi, în cazul fetelor, să ne rupem de la gură) ca să facem o faptă bună şi să redăm fericirea unei persoane mai puţin norocoase decât noi.

Leave a Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *