Am evitat sa scriu despre experienta din Anglia tocmai pentru a evita comentariile rautacioase. Unul din lucrurile care m-a uimit acolo este faptul ca mereu se saluta si se multumeste. La absolut orice se spune multumesc.
Daca cineva iti deschide usa si asteapta sa intri ii multumesti, cand urci in autobuz saluti soferul se uita la bilet apoi ii multumesti. Cand cobori din autobuz de asemenea, saluti soferul si ii multumesti, iti zambeste si pleci mai departe. Ce pot sa spun, o luna de zile mi-a placut asta foarte mult. Respectai si erai respectat.
Acum sa relatez 2 intamplari cu niste copilasi, ambele din tren din UK, facand o paralela cu educatia de la noi.
1. Veneam de la Londra si eram terminat, plouat si vai de mine. In tren in fata noastra era o mamica tinerica impreuna cu 3 copii curiosi de varste 5, 8, 12 ani ( asa le-am aproximat eu) . Copii fiind normal ca erau plini de energie si n-aveau astampar, vroiau sa vorbeasca insa stateau in continuare fiecare pe locul lui. Au inceput cu intrebari adresate mamei lor care mai de care.
Unul dintre ei, cel de 8 ani, care nu era langa mama lui incerca sa topaie, mai tipa putin. Mama-sa il sfatuia sa vorbeasca mai incet ca ii deranjeaza pe ceilalti isi cerea scuze, mai statea cuminte un minut, iarasi incepea sa faca iar il certa iar isi cerea scuze. Erau foarte simpatici, iar respectiva mamica niciodata nu a tipat la el, nu s-a prefacut macar ca ar vrea sa-l loveasca, nici macar in gluma. Dupa ce il certa putin iarasi continuau discutia cu intrebari care mai de care, stiti voi, intrebari copilaresti care-i pun pe parinti sau adulti in situatii jenante. Nici nu am stiut cand a trecut timpul admirandu-i.
Oare la noi de ce nu se intampla asa? De ce parintii se grabesc ori sa tipe la copii, ori sa ii loveasca si niciodata nu le vorbesc cum ar trebui, ca un parinte. Generalizez pentru ca asa se intampla in general. Deseori ai nostri cad in extrema cealalta si se bucura cand vad ca e copilul mai obraznic, se bucura ca e plin de energie, sanatos si frumos si uita de un lucru important: educatia.
Pentru multi copii, primele cuvinte pe care le invata dupa mama si tata nu sunt multumesc, buna ziua, cu placere ci pula, du-te dracu, du-te-n mata. Asta este adevarul. De cate ori nu ati vazut parinti bucurosi ca a lor odrasla de 5-10 ani injura ca la usa cortului. Spun: “lasa isi vor reveni ei cand vor creste mari”. Spun si eu: ” isi vor reveni pe dracu”.
2. A doua intamplare era tot pe tren. Tatal, cu 2 copii stateau pe holul trenului. Ar fi putut intra in compartiment si din politete le-ar fi dat cineva un loc copiilor. Insa n-a facut-o. Au preferat sa stea pe hol, pentru a nu deranja. I-a lasat sa stea jos, sa se joace. Un baietel si o fetita, amandoi blondini cu ochii albastri. Unul la 10 ani ( baiatul ) , celalalt la 4 ani ( fetita ).
Foarte simpatici, se jucau cu niste jucarele. Tatal lor isi savura o bere Guiness in timp ce ii supraveghea, eu cu sora mea ii priveam pe jucausi cat de bine se intelegeau. La un moment dat, fetita se plictiseste de jucarie si vrea sa o incerce pe cea a fratelui sau. Initial, cum toti copii sunt ambitiosi baiatul se gandeste daca sa i-o dea. Il intreaba pe tatal, aceasta ii confirma ca ii va da lui alta jucarie din ghiozdan si ca ar fi bine sa i-o dea fetitei pentru ca el este mai mare si e constient ca ea se va plictisi in 10 minute si de jucaria respectiva si ca i-o va inapoia.
Zis si facut baiatul ii da Yo Yo-ul ( daca nu ma insel ) primeste o masinuta din ghiozdan si isi continua joaca. Fetita ridicandu-se incepe sa arunce cu yo yo-ul prin jur si il scapa, “lovindu-ma”. Nici nu apuc bine sa ma amuz ca o aud spunand “sorry”. Raman masca. Totusi se juca, nici nu ma lovise, se vedea clar ca imi placea si mie joaca lor. Ii dau jucaria si din nou tresar auzand “thank you”. Ii raspund si eu cu un “welcome” strans de gat.
Continua joaca si se repeta de 3-4 ori scenariul asta, eu cerandu-si scuze eu multumindu-i. Normal ca tatal lor nu se implica sa-i interzica fetei sa se joace din moment ce nimeni nu parea deranjat de situatie, ba chiar eram foarte amuzati si radeam cu gura pana la urechi si noi si copii si tatal. Ii scapa si baiatului masinuta spre noi, i-o dam ne spune si el “multumesc“. Oare cand vom vedea si la noi acelasi comportament, al parintelui, al copiilor. Regresul vine de la exemple negative. Altfel educi/te educi intr-o lume civilizata cand needucarea este ceva anormal, altfel te comporti la noi in tara unde educatia este ceva anormal.