Oare chiar îs singura care-a observat că pe măsură ce trec anii se tot lărgeşte intervalul orar în care e nerecomandat să stai la soare, vara? Când eram mică se vehicula un „11-14”, dar acum din „10-18” nu ne scot experţii. În ritmul ăsta, probabil trebuie încă de pe acuma să-mi fac planuri de împerechere cu vârcolaci, dacă mai vreau să am şanse la perpetuarea speciei.
Eu susţin cu tărie că soarele nu te omoară decât, ca orice altă forţă a naturii, dacă te crezi mai şmecher ca el. Adică leşinurile şi datul duhului pe stradă nu te pălesc dintr-o dată, iar dacă eşti atât de bătut în cap încât n-ai observat sau ai ignorat faptul că ţi se face rău, eu zic că nici nu meriţi să vină salvarea după tine. Se cheamă selecţie naturală, şi, dacă nu i ne-am mai împotrivi atât de înverşunat, ar fi mult mai puţini oameni proşti pe lume.
Iar în ceea ce priveşte mult-temutul cancer de piele, amintiţi-vă, dacă aţi avut ocazia să le vedeţi, pozele cu părinţii voştri în tinereţe, după ce se întorceau din taberele de la mare. Negri ca nişte draci şi zâmbăreţi nevoie mare, de ţi-era mai mare dragul să te uiţi la ei! Mă-ndoiesc că nu puteau dormi noaptea de grijă ca factorul de protecţie solară să nu le fie sub 50, şi uite că o duc bine-mersi, fără să le fi crescut vreo tumoare în vârful nasului.
Nu ştiu alţii cât de speriaţi de bombe îs, dar când vine vorba de irosit atâta amar de vreme din viaţă, eu ridic din sprânceană şi-mi iau inima-n dinţi. Că doar n-o fi vară ca să stau 8 ore pe zi între 4 pereţi ascultând ştirile despre cei 2 pensionari leşinaţi în capitală, făcând mătănii şi mulţumind zeilor că-s la adăpost, şi pot să mă epilez cu penseta de plictiseală în deplină siguranţă.