Nu-mi vine sa cred ca cineva s-a gandit la fraza asta, inaintea mea. In mod normal, asta mi-ar scadea increderea in mine, mi-ar spulbera visele si m-ar trimite in primul bar, sa-mi inec amarul. Nu stiu ce am vrut sa spun, cand am spus “in mod normal”. Incerc sa spun ca meritele pentru acest titlu, pe care am uitat de unde l-am luat, nu-mi revin, ci revin altcuiva, care poate sa le ia si sa se spele la caca cu ele.
In ciuda aparentelor, astazi vom vorbi despre moda. Ce este ea, de unde vine, cum o interpretam, intr-un cuvant, injuram. De la ce a plecat toata chestia asta? Intr-o sambata, nu mai stiu care, am hotarat alaturi de ordinarii cu care imi beau tineretea, sa iesim intr-un club.
Nu stiu ce s-a intamplat in seara aia, poate s-au aliniat planetele sau s-a nascut alt avorton minune, daca am ajuns noi la concluzia asta. In general, daca spui “club” in apropierea noastra, esti pasibil de vreo 12 flegme in pifometru. Si cum stateam noi si ne gandeam (ca noi ne mai si gandim din cand in cand, si atunci totul merge prost), am realizat ca minunatia asta la care ne duceam, era prea departe si ca vom avea nevoie de un mijloc de locomotie.
Eu cand mi-am luat permisul, acum vreo 4 ani, am accentuat faptul ca eu am permis doar 5 zile pe saptamana, de luni pana joi si duminica seara, si sa nu aud pe nimeni, ca ma propune ca si sofer. Dupa ce ca nu pot suferi cacaturile in care ne ducem, “sa ne simtim bine”, ar fi culmea sa mai stau si treaz si sa ma uit la astia cum se fac de cacat, fara mine.
Pentru condus, am prieteni special facuti pe interes, pentru a nu ma afla vreodata in situatia ingrata, de a fi sofer pentru o gasca de alcolici. Cine a condus vreodata o masina in care se aflau 5-6 insi in stare latenta, intelege perfect subiectul acestui acestui comentariu. Totusi, in acea seara, totul era pe dos. Nu stiu ce s-a intamplat in interiorul meu, pentru ca eu chiar imi doream sa-i duc pana acolo si sa-i admir, in toata dobitocia, de care stiu ca sunt capabili. Am pus mana de la mana, si am facut de doua masini si o motocicleta.
Nu stiu care s-a trezit sa spuna ceva de genul: “Ba, am impresia ca la astia ai nevoie de tinuta obligatorie! Adica blugi…”. Eu, pana m-am angajat, n-am purtat blugi decat de vreo 5 sau 6 ori in viata. Am mai purtat pantaloni de stofa la primele doua locuri de munca, unde nu castigam bani, pentru ca eram obligat sa ma imbrac asa.
Blugi port de un an, de cand sunt angajat aici, unde aproape castig bani, dar numai la serviciu, in rest ma imbrac sport. Ma uit la el si incerc sa ii explic ca n-are cum. Ca, pula mea, e club, nu restaurant, si ca ar fi culmea sa te oblige sa te imbraci in blugi. In plus, singura mea pereche de blugi, se afla la spalat, asa ca am decis sa merg in trening. Nici macar nu mi s-a parut ciudat ca, din douazeci de insi, eram singurul imbarcat in trening si pantofi sport.
Si plecam noi cu chef de distractie si cantari, provocate de pretenu’ Jack plus Maria si Ioana, sa vedem minunea cu ochii nostri de melteni inapoiati, si anume, cum se distreaza lumea buna. Cand spun lumea buna, ma refer la copii de bani gata, pastilati si in general, la oricine incapabil de functii cerebrale. Dupa vreo 30 de minute ajungem la pomul laudat.
La intrare 3 urangutani de cate doi metri, cheliosi si fara dinti. Salut, si dau sa intru, cand ma opreste o namila, si ma intreaba unde ma duc. Dupa, se uita la ceilalti doi si incep sa rada. Eu am zis ca am vre-un cacat pe frunte, sau m-au machiat astia in femeie, cu o seara inainte. Ma uit intr-un geam si realizez ca n-am nimic. Ma gandesc ca a fost o gluma de puscariasi, pe care nu am inteles-o eu, si dau iar sa intru.
Animalu’ iar se aseaza in fata mea, si ma intreaba in limba lui, daca sunt prost. Acum, eu aveam cateva raspunsuri pentru intrebarea asta, dar toate implicau, intr-un final, flagelarea propriului trup, de care, cica as mai avea nevoie. Il intreb de ce nu ma lasa sa intru. Maimuta intra pentru cateva minute in stare de soc, isi revine, si imi spune ca am trening. Deduc, ca el nu era capabil de o explicatie, ca nu am voie cu trening, in clubul cu pricina. Ca orice roman normal la cap, incep sa ma contrazic cu el, sa ii explic ca e trening original de peste Prut, si ca adidasii vin din China.
Mai exact incercam sa-l induplec. In acest timp, pe langa noi, trece un panicat d-ala cu freaza scalambata si cu destul par pe cap, incat puteai sa ascunzi acolo o butelie de GPL. Ochelari, tricou roz si niste pantofi sport aurii. Un specimen perfect de anomalie naturala si dovada perfecta a cat de bolnava se poate dovedi natura. Urangutanii se dau din fata lui, in timp ce aratarea, mima un fel de mers aleator, in care isi intindea ceea ce presupun ca erau picioarele si isi unduia ceea ce presupun ca erau bucile.
La faza asta, mi s-a urcat tot sangele in cap si cum deschid gura sa incep sa imi introduc diferite organe, intr-o multitudine de locuri, toate avand legatura directa cu clubul pulii si urangutanii de la intrare, o a doua aratare isi face aparitia, in slapi, bermude (de blugi, intr-adevar), tricou mulat si ochelari. Mi-a pierit tot avantul, dupa ce am vazut ca si respectiva chestie, are acces direct, in clubul cu pricina.
Ma intorc catre insotitori si le expun situatia. Va duceti la pastilati si va intoarceti pe jos sau veniti acum cu mine acasa. Fiind lenesi din fire, si stiind ca au cateva teritorii mai suspecte de traversat pana acasa, aleg sa se intoarca acasa. In masina, suferinta, nu gluma. Doar ca nu gemeau. Care mai de care, mai dezamagit si mai abatut, de zici ca erau toti loviti de impotenta prematura. Asa ca, dintr-un exces de prostie, ma mananca in cur sa intreb, care are o pereche de blugi pe acasa. Il aleg pe cel mai normal dintre ei, in speranta ca o sa-mi dea o pereche de blugi, normala. Asa m-am facut, cu o pereche de blugi, rupti pe un crac, iar pe celalalt cu un imprimeu, cu un craniu. Mai imi trebuia un tricou cu Guta si eram cel mai tare exemplar, de moda si delicatete.
Ne intoarcem la pastilati, dupa o ora. Ii gasim pe urangutani tot in usa, transmitand ceva prin semne. M-am simtit vinovat, am crezut ca discutia cu mine, le-a consumat toate cuvintele, de care erau capabili intr-o zi. Mare mi-a fost mirarea, cand am vazut ca unul dintre ei m-a recunoscut, iar eu nici macar nu-i hranisem. Si imi zice el, mandru: “Asa, da! Mai arati si tu a om.”.
Bazandu-ma pe incapacitatea lui de a face o deductie, i-am si raspuns: “Spre deosebire de o maimuta…”. Fiind deja obosit psihic, in urma traumelor avute mai devreme, nu voiam decat sa ma cufund intr-o canapea si sa stau acolo nemiscat cu sucul in buze, o jumatate de ora. Intram in cacatu’ cu pricina, si ce sa vezi? Pai, sa vezi nimic! Erau pastilatii acolo, unii peste altii, de ziceai ca are Alina Plugaru un show erotic, in care isi baga si isi scoate diferite lucruri din ea. Sa mor, daca scoteam limba un centimetru, lingeam vreo trei insi pe fata, atat erau de multi. Dupa 10 minute, avansasem un metru.
Eram ca la un scandal, la care am nimerit din greseala, cu o mana param loviturile, ca mortii lor, dadeau din maini ca la un concurs de laba, si cu cealalta incercam sa-i dau la o parte. Pe deasupra, cred ca erau vreo 50 de grade acolo. Ajung deshidratat la bar si incerc sa aleg o bautura, care costa mai putin decat Dacia, pe care am mostenit-o de la batran. N-am reusit. Dar am gasit una accesibila, costa cam cat un Tico. Acum unde sa ma asez? Ma uit in sus, si vad ca la etaj, parca era mai putina lume. Imi iau sucul in mana si inima in dinti si plec intr-acolo. Nu stiu cat a durat, sigur mai mult decat a durat sa ajung de acasa pana la club.
Ajung la etaj si intr-adevar, era mai liber. Asta din cauza ca erau vreo 20 de tigani, toti cu fete de violatori de copii nascuti din mame ce fac parte din alte specii. Nu m-a deranjat, cu astia sunt obisnuit, mie de pastilati mi-e frica. Si ma asez la o masa, cu inca vreo doi insi, restul de vreo 15, am presupus ca s-au pierdut, sau inca mai incearca sa intre, oricum, si mama daca era, nu m-as fi intors dupa ea. In sfarsit aveam o privire de ansamblu… Cu exceptia a catorva rupte, care mimau un ritual de imperechere, pe niste socluri in diferite locatii ale clubului, mai era una, care era baiat.
Ala era cel mai true din club, am dedus eu. Avea o jacheta de armata si o ranita. Sa moara ghiocu’ daca nu era ranita. D-aia de pleci in excursie cu ea… Cu niste bretele lungi, de mai mult il cara ea pe el, decat invers. Si dansa, muia asta de om, ca nu stiu cum sa-l numesc, cu ranita si jacheta lui, de parca luase un pumn de anabolizante. Si niste fleoscaite dadeau din maini, la picioarele lui, cum as da eu la picioarele lui doamne-doamne, daca ar eradica maine prostia.
Dupa vreo doua ore, deja cred ca eram mai slab cu 6 kile. Dau sa intru in vorba cu o domnisoara, dar nu apuc sa deschid gura, ca ma intreaba ce marca sunt blugii mei. I-am spus lasciv:”Blugi de firma, da-te-n gat!”. Se pare, ca atunci cand sunt treaz, nu am rabdarea necesara, sa port o conversatie cu lucruri d-astea. I-am gasit si pe restul cu care venisem, i-am admirat cum se imbata, si cum, spre final, facusera un cerc in mijlocul clubului, de incepusera pastilatii, sa danseze pe pereti. Atunci mi-am dat seama, ca ar cam fi cazul sa plecam, sa nu mai trebuiasca sa oprim iar la spital, in drumul spre casa.
Sa moara Gigi, daca mai calc eu treaz in cluburi vreodata! Si d-aia ziceam de moda, mentalitate de oi si prostie la greu, care toate, duc la un penibil grotesc, pe care il vad tot mai des in jurul meu. Si eu stiu, ca am mai subliniat ca sunt genial, ca ei incearca doar sa se distreze si ca nu fac nimic rau, dar eu iau toata chestia asta, ca o jignire adusa la propria persoana si un afront la adresa rasei umane. Si nu, nu stiu de unde cacat am invatat cuvintele astea!
Nu pot sa nu mor de curiozitate: oare cine va citi acest articol? Eu sigur nu, ca e prea lung.