Bombardată de prea multe surse de inspiraţie şi tremurând sub ameninţarea primăverii ce pândeşte după colţ, pocăita din mine nu se dezminte şi revine cu o postare motivaţională, aşa, ca pentru noi începuturi. Vă prezint aşadar cele zece porunci în versiunea lor revizuită şi schingiuită şi vă doresc un debut de anotimp aşa cum v-aţi dori şi voi înşivă dacă nu aţi fi prea ruşinoşi şi cumpătaţi.
1. Banul nu este Domnul Dumnezeul tău, caută-ţi alţi Dumnezei în afara lui. Poţi să crezi în soare, în lună şi stele, în zâmbetul unui copil, în zambile, vişine sau dovleac copt. Dar nu te închina la zeul capitalist orb şi rece care împietreşte suflete pe capete şi omoară speranţe cu nemiluita.
2. Fă-ţi idoli din oamenii de pe stradă, din persoanele celebre, chiar din personajele de basme. Însă nu te închina lor, ci învaţă de la ei. Fiecare are o poveste din care poţi desprinde un tâlc doar al tău.
3. Să iei numele Domnului în deşert. Ba chiar şi al Doamnei şi, de ce nu, al Domnişoarei. Satirizează, critică, ironizează şi râzi de tot ce te-nconjoară ca să fii sănătos pe dinăuntru. Iar mai presus de toate, nu uita să îţi îngăduieşti să faci băşcălie de propria persoană.
4. Adu-ţi aminte de tine şi odihneşte-te cum se cuvine. Poţi să ai carieră, o căsnicie, copii, obligaţii cât încape – nu există ca la sfârşitul zilei să nu-ţi poţi permite câteva minute pentru propria persoană. Reflectează, surâde-ţi, iubeşte-te – cine să o facă mai bine decât tine?
5. Cinsteşte pe cei care te-au făcut. Nu uita de unde ai plecat şi revizitează mereu toţi oamenii care poate acum îţi par caraghioşi sau incomozi, aidoma unei hăinuţe prea mici şi prea strâmte, dar care ai fost cândva.
6. Să nu ucizi. Speranţe, dorinţe, entuziasm. Copilul din tine sau cel din alţii. Sentimente. Şi cel mai important, nu-ţi ucide timpul drămuit. Ai grijă în ce, şi mai ales în cine îl investeşti, pentru că e cel mai preţios dar de care dispui.
7. Să fii desfrânat, dar cu cap. Alege-ţi cumpătat viciile, principiile şi ideile fixe, şi tinde spre autoconservare, nu autodistrugere.
8. Să nu furi, ci să ceri. Cere un sărut, un compliment, un zâmbet, o privire. Ţine minte că orice ţi se dă de bunăvoie valorează mai mult decât ce îţi iei forţat. Şi nu uita să dai înapoi fără să te laşi furat, ca să rămâi cu fruntea sus şi inima uşoară.
9. Să minţi, atâta timp cât o faci frumos. Minte-te în fiecare zi că eşti superb, unic, că ai noroc cu sacul şi că meriţi ce e mai bun pe lume. Şi, din când în când, minte şi pe un altcineva special la fel.
10. Să nu te aştepţi la nimic, dar să îţi doreşti totul. Să speri şi să tânjeşti. Să te vezi împărat bărbos, acrobat la circ, explorator al junglei, dramaturg ilustru, politician cinstit sau tătic iubit. Pentru că nu se ştie unde te poartă curentul vieţii şi ce realitate îţi pune în braţe. Da, eşti un biet muritor, însă visele tale sunt invincibile, mai ales dacă sunt de neatins.