Eu sunt mic, nu stiu nimic

Am primit de la Andi o tema, sa scriu despre cum sa inseli fara sa fi prins. Ei bine, am refuzat politicos, deoarece desi ma consider o persoana deschisa, care poate aborda diverse subiecte si poate discuta despre aproape orice, uite ca nu pot sa scriu despre asa ceva, pentru ca (1) nu stiu cum sa inseli fara sa fi prins (am un amic ce a fost prins, deci metodele lui sunt de cacat), si (2) nici daca as sti cum se face, n-as vrea sa zic la toata lumea secretul, nu? Asa ca nu stiu, na, ce sa zic despre asta, desi zilnic sunt bombardata cu fraze, povesti, discutii legate de subiectul asta.

Mie mi se pare cam penibil sa inseli, indiferent ca o faci din plictiseala, singuratate, nevoie de adrenalina, nesimtire, mancatura in fund, prostie, greseala. Si in fond nu de ce e intrebarea, si nici metoda, daca tot ai ajuns sa inseli, ci care e comportamentul dupa, indiferent din care parte a baricadei actionezi (sau te uiti), dar nu am de gand sa fiu siropoasa cu faze de genul ca trebuie sa fii sincer cu tine insuti, pe care multi le stiu, putini stiu ce inseamna cu adevarat. Si stiu ca oricat de transanta as parea teoretic, in real-life, nu as vrea sa ma aflu practic in situatia unui triunghi amoros. Nici acum, nici in viitor. Atunci ia obiectivitatea, ratiunea, gandirea logica de unde nu-s.

Leave a Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *