Pare-mi-se că demult n-am mai încercat să colecţionez comentarii supărate. Aşa că azi o să scot de la naftalină piedestalul moral şi portavocea, şi-am să merg la sigur, luându-mă de vasta categorie a persoanelor care nu pot să şi-o ţină în pantaloni, chiar dacă ar trebui. Prin asta înţeleg gagiii şi gagicele care au gagice, respectiv gagii (sau invers, de ce nu?), dar în continuare se află în căutare de parteneri – înlocuitori sau adiţionali, asta nu prea are importanţă.
Ceea ce, recunosc cu mâna pe inimă, n-am putut în veci să înţeleg este chestiunea următoare: Dom`le, dacă persoana de lângă tine nu e tot ceea ce-ţi doreşti, de ce fra-su o mai ţii acolo? Sunt convinsă că există multe raţionamente filosofice elaborate pe această temă, da` eu ca o needucată ce sunt îi zic simplu, lene şi/sau laşitate. Problema e că ambele sunt defecte cam măricele, şi corectarea lor ar trebui să reprezinte o prioritate în favoarea găsirii unui alt partener. Adicătălea degeaba pui bandaj curat peste o rană infectată.
De cealaltă parte a baricadei, nu înţeleg oamenii ce acceptă lângă ei parteneri pe care-i împart cu alţii. După o vreme nu e greu să-i depistezi pe păcătoşi, sunt exact cei care e comportă atât de relaxat de parcă ar şti în permanenţă că au o rezervă acasă.
Întâmplător, chiar au, şi chiar ştiu asta. Dar şi “amanţii” au un mod de gândire de parcă atâta timp cât nu-i a lor greşeala, nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase. Complet de acord, atâta vreme cât îţi ajunge să fii puţinul cu care se mulţumeşte o persoană care se mulţumeşte cu puţin. Cel mai trist e faptul că nici măcar nu eşti întregul puţin, eşti o parte din el, sau puţin din puţin, ca să zic aşa.
Eu nu ştiu alţii cum sunt, dar clipele fiindu-mi numărate, prefer să le investesc în cine merită mai mult. Nu consider a fi niciun merit personal deosebit în faptul că un om e comod şi deloc ambiţios, asta poate oricine. Mai pe româneşte, prefer de o mie de ori să stau în pat făcând biluţe cu mucu` decât acrobaţiuni pornografice cu vreuna din categoriile de oameni descrise mai sus.
No, asta fu. Aştept cu drag să găsesc punguţe cu rahat pe preş şi “urât-o” scrijelit cu cheile pe cadrul bicicletei.