Zilele astea am mancat numai uscaturi, verdeturi, fructe, supe si prajituri. Carne n-am mancat. De ce? Pentru ca era frigiderul plin de porc gatit in diverse moduri, si de ceva vreme nu prea ma mai impac cu acest animal sub forma de mancare. Nu de alta, dar dupa ce am pus flexula pe urechea porcului, l-am intubat, i-am facut autotransfuzie si am asistat la operatii laparoscopice etc. pe purcelusi (cu ratul moale si codita rasucita), mancarea parca nu mai are asa gust bun cand te gandesti la ea in felul asta.
Azi mi s-a parut o zi prielnica sa incetez cu mancarea pentru iepuri pe care am ingurgitat-o in ultima saptamana si sa ma hranesc ca un carnivor ce sunt, cu animalul care imi face balconul sa miroasa a primavara, la propriu. Da! Iepurele pus la marinat acum o saptamana. Bagat la cuptor, cu vin rosu, verdeturi si legume, tinut acolo 2 ore… asta dupa ce l-am oparit putin sa se fragezeasca.
Ideea e ca imi place sa manc. Mai mult decat imi place sa gatesc. Dar cand stiu ca m-am chinuit sa iasa bine si am pus toata afectiunea (nu pentru iepure, obviously) de care sunt capabila, ca sa aiba cel mai bun gust de pe planeta, nu are cum sa nu fie de bine. Si asa a fost. Cu exceptia a doua evenimente majore care aproape mi-au infundat una din coronare, si anume faptul ca era sa dau foc la iepure si respectiv la casa, si faptul ca era sa raman fara aratatorul stang (cand taiam unul din morcovi).
In rest doar evenimente minore… mi-am parlit cotul din cand in cand ca sa ud iepurele (am concluzionat ca imi tre’ manusi mai sus de coate), era sa inund bucataria ca am uitat apa pornita la chiuveta, aragazul arata ca un loc pentru sacrificii necuratat, si faptul ca eu insumi (inclusiv podoaba capilara) miros de parca as fi stat in cuptor impreuna cu animalutul si am facut conversatie timp de doua ore…