Cu toţii am văzut exemple de evoluţie din lumea animalelor care ne-au lăsat cu gura căscată de cât sunt de eficiente şi ingenioase, gen flori care seamănă cu o pereche de ochi, insecte care imită o frunză sau o crenguţă, şi câte şi mai câte. Însă la polul opus se află creaturi de care nu poţi să nu te miri că n-au ieşit încă din ecuaţia vieţii pe planetă de cât par de inapte. Urmează un top 5 de astfel de specii.
5. Ţânţarii
Just, se pot mândri că au numeroase creaturi mult mai impunătoare şi mai inteligente la degetul mic. Dar dispun de nişte resurse pe care nu le utilizează deloc eficient, cum ar fi energia investită în bâzâit care îi face uşor de detectat şi eliminat, dar poate cel mai valoros exemplu fiind puterea pe care o deţin asupra unei specii mega-inteligente, cum suntem noi. Sunt convinsă că dacă mâine un şef de trib al ţânţarilor ar propune instaurarea unei taxe de protecţie în sânge pentru oameni, majoritatea ar fi bucuroşi să renunţe la şedinţele de balet la ora 3 dimineaţa cu ochii buhăiţi şi un şlap în mână, şi s-ar înghesui la donaţii mai ceva decât la Crucea Roşie. Şi totuşi se încăpăţânează să rămână adepţii unui sistem arhaic care le răreşte rândurile noapte de noapte.
4. Pinguinii
Până şi oamenii, care şi-au construit atâtea legi şi reguli morale asociate cu monogamia nu prea reuşesc să o ducă la bun sfârşit. Dar uite că le iese unor păsări şoade care sunt atâta de reduse încât nici să zboare nu pot. Da, împerecheatul ăsta pe viaţă e frumos şi romantic şi foarte bine că pinguinesele îşi pot atârna liniştite cearşafurile de garduri după noaptea nunţii. Şi totuşi e împotriva dorinţei de a procrea consecinţa normală că probabil undeva pe la 90% din pinguini fac sex de calitate atât de slabă încât îţi vine să-i scuturi puţin de gulerul de la frac şi să-i îndemni “Experimentează, puiule, experimentează!”.
3. Câinii
Oricât de fană loialitate aş fi, tot mă doare mintea când aud de toate exemplarele care îşi petrec ziua schelălăind şi aşteptând lângă uşă cât timp stăpânul e plecat la muncă. Vreo 9-10 ore pe zi de depresie şi stres sună ca o rutină care nu poate avea ca rezultat decât transformarea câinilor în cea mai sinucigaşă specie a planetei. Pentru nişte animale chipurile atât de inteligente e o mare ruşine să se blocheze în ea, în condiţiile în care probabil până şi Gigi Becali pus într-o situaţie asemănătoare s-ar prinde în cele din urmă că stăpânul se întoarce acasă la finele fiecărei zi.
2. Muştele
Sigur, te-ai aştepta ca o specie care şi-a găsit o astfel de sursă de hrană comună şi uşor disponibilă să fie relativ descurcăreaţă. Dar cei dintre noi care la un moment dat în viaţă s-au enervat după ce o muscă s-a izbit de geam jumătate de oră ştiu că nu e aşa. Pentru că şi atunci când deschizi geamul musca insistă să încerce să iasă tot pe unde a dorit dumneaei de la bun început. Şi chiar dacă faci un gest frumos de ghidare al bietei insecte către crăpătură, ea te ocoleşte graţios şi se întoarce de unde a plecat. Ţinând cont de faptul că geamurile de sticlă au apărut cu mult după naşterea primei muşte din rai, înseamnă că e o specie care s-a dezvoltat încât mai degrabă rezistă la ore de automutilare decât detectează un amărât de curent de aer – adică o evoluţie strâmbă şi care numai a adaptare la mediu nu miroase.
1. Oamenii
E cel puţin uimitor că din câte ştim suntem singura specie care a evoluat suficient de inteligentă încât să construiască arme de distrugere în masă. Şi a făcut-o. Şi nu oricum, ci pentru autodistrugere, că doar nu s-ar înjosi la acte de cruzime împotriva animalelor, bietele de ele. Unde mai pui faptul că nici nu ne putem lăuda că încredinţăm celor mai inteligente exemplare controlul asupra lor.
Şi poate ar fi bine dacă ar fi doar atâta şi am pieri civilizat pe graiul nostru, dar uite că otrăvim apa, aerul, solul cultivat – pe scurt, tot ce prindem. Acuma departe de mine gândul de a fi evanghelista ecologiei, cu care, recunoaşteţi, nici voi nu vă omorâţi, că altfel în loc de bloguri pe interneţi aţi citi acuma picturi rupestre la lumina lumânărilor de seu. Dar măcar musca are bunul simţ de a se autovătăma prin nişte acţiuni de rezultatul cărăra pe elefantul din Thailanda îl cam doare la pateu.
Uite aşa se face că am lansat o joacă de-a dumnezeu din care în niciun caz n-o să ieşim câştigători noi, ci maxim gândacii pe care îi strivim noaptea în bucătărie cu tot elanul de care poate da dovadă cea mai evoluată specie. Doar că se pare că evoluţia dusă la extrem seamănă mai degrabă a involuţie, şi la scală universală ne curg mucii în gură mai abitir decât tuturor retarzilor planetei la un loc.