Încep să uit

Uit cărţi. Nu spun că am citit foarte multe la viaţa mea, dar poate ar trebui să-mi fac şi eu o listă. În ultimele două luni am citit cel puţin una pe săptămână. Poate şi cititul ăsta ca pe bandă nu-i cel mai sănătos, şi poate ar trebui să le recitesc pe cele foarte dragi mie, dar nu-i ok să uit că am citit Războiul sfârşitului lumii, de exemplu, carte care mi-a plăcut mult de tot la vremea ei, în ciuda faptului că e un roman istorico-politic de 700 de pagini, şi de care mi-am amintit căutând recenzii la Elogiul mamei vitrege, doar datorită faptului că am citit şi despre autor câte ceva.

Încercam zilele trecute să-mi amintesc ce-am făcut de un revelion de acum câţiva ani. Nimic. Ca şi când seara aia, noaptea sau dimineaţa de după n-ar fi existat. Sau n-ar fi fost ceva special. Şi nu e că nu ţin minte detalii, sau persoane, şi nici nu-i faptul că aş fi băut până la inconştienţă (ceea ce-i improbabil, dar nu imposibil), doar că la fel ca alte seri (nopţi) mai mult sau mai puţin speciale şi asta ar fi trebuit să rămână în memorie.

Poate că ăsta ar trebui să fie un motiv suficient să mai scriu din când în când pe blog.

Leave a Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *