… în timp ce aşteptam tramvaiul. Şi culmea, soarele îmi bătea fix în ochi fără vre-un efect de încălzire, şi dacă mă întorceam cu spatele la el vântul (extrem de rece) îmi dădea jos gluga şi îmi sufla tot fix în ochi. Lipsită de comfort situaţie. Cred că nici n-am aşteptat aşa de mult tramvaiul, dar ştiţi teoria relativităţii. Până la urmă a venit. În tramvai, înainte să-mi scot cartea mă uitam la mâinile mele reci şi roşii şi mi-am amintit de moartea prin îngheţ (despre care am citit pentru ultimul examen). Degeraţii sunt roşii-roşii.
Şi mi-a trecut prin minte o întrebare: oare care-i cauza morţii ălora de mor în avalanşă? Să fie asfixia cea care le vine de hac? Şocul termic? Îngheţul, fractura de craniu sau de coloană vertebrală sau orice altă fractură care duce la hemoragie masivă? Mai multe? Mi-a trecut repede şi mi-am deschis cartea. În timp ce stătea tramvaiul la un semanfor, m-am uitat în jurul meu.
În faţa mea era un băiat cu cele mai finuţe mâini pe care le-am văzut vreodata la un reprezantant masculin. Chiar păreau fine, erau albe, străbătute de firişoare albastre exact ca dosul mâinilor mele. Mi-am întors privirea să nu mă vadă că mă holbez. M-am întors la lectură. Când am coborât din tramvai m-a lovit iar frigul peste faţă. Gata cu ninsoarea, gata cu zăpada care se strânge frumos şi în care poţi să laşi urme fine, gata cu oamenii de zăpadă cu organe genitale (era un om de zăpadă la care nişte tineri îi ataşau un morcov şi două cepe mai jos cu 50 de cm decât ar fi fost decent).
Toate amintirile plăcute de zilele astea despre copilărie au dispărut şi au fost înlocuite de o adorare eternă pentru centrala termică. Pe care o iubesc. Cele mai multe sentimente contradictorii apar atunci când se ia curentul. Nu lipsa luminii e baiul (deşi s-a luat curentul fix înainte ultimului examen… ăsta a şi fost motivul pentru care am dormit atunci), ci lipsa căldurii şi imposibilităţii de a face duş fără să-mi îngheţe posteriorul, la propriu. Abia aştept să vină vara. Mi-a ajuns zăpada şi frigul amestecat cu vânt, sau cel puţin nu-mi place să fiu afară când se întâmplă. Aşa mi-e dor de lenevit la soare.