De ce sunt oamenii nefericiţi? Fiindcă niciodată nu se mulţumesc cu ce au. Însă mai nou nici nu mai fac eforturi să tindă spre fericire, spre perfecţiune. Nu îmi dau seama când şi de ce s-a petrecut trecerea, dar simt că trăim într-o eră în care a oamenii caută cantitate, nu calitate, cum ar trebui.
Pe măsură ce urcăm în piramida lui Maslow, aflăm că omul are următoarele nevoi:
1. Nevoile fiziologice.
Mâncarea. Se mănâncă atât de mult cât se poate din tot ce se poate, şi fosforescent să fie, atâta timp cât eticheta spune că e comestibil. La restaurant revenim dacă porţiile au fost mari, nu ingredientele proaspete. Sărbătorile şi mesele în familie sunt considerate reuşite doar însoţite de indigestii. Nu se mai serveşte tort de 3 ori pe an, ci o dată la trei zile.
Sexul. Aici selecţia naturală a dispărut complet, iar loialitatea şi fidelitatea sunt concepte demodate de care poate să-ţi fie cel mult ruşine. Majoritatea oamenilor e atât de preocupată să se împrietenească la orizontală cu tot ce mişcă încât selecţia naturală a dispărut complet. Nimeni nu iese din aceleaşi trei replici de agăţare şi aceleaşi două poziţii, pentru că viteza cu care se schimbă partenerii nu permite asta.
Odihna. Asta e o treabă oţâră mai complexă, deoarece oamenii moderni duc, în general, lipsă de somn. Însă nu şi de lâncezeală în restul zilei, când sunt “treji”. De aici sedentarismul, lenea şi aversiunea faţă de orice tip de mişcare. Unde mai pui şi faptul că petrec mult prea multe ore în situaţii care îi amorţesc emoţional.
2. Siguranţa.
Nevoia de prea multă siguranţă duce la situaţii de-a dreptul absurde. Centura de siguranţă devine scuză pentru condusul cu mult peste viteza permisă. Oamenii preferă să se baricadeze în casă la sfârşitul zilei în loc să facă o plimbare. Pentru orice activitate pe care o desfăşori se găseşte o poveste despre cineva care a păţit-o care să te sperie şi descurajeze. Sunt farmacii la tot pasul pentru că au o sumedenie de clienţi abonaţi la droguri legale, de mult prea multe ori “preventiv”. Există ţări în care se moare pe capete de SIDA sau malarie, dar americanii pompează medicamente la greu în copiii lor pentru sindromuri fictive.
3. Apartenenţa la grup.
Mai nou, valoarea unui om se măsoară în numărul prietenilor pe care îi are, nu în cât de faină e o mână de apropiaţi care ar trece prin foc pentru el. Eşti ciudat dacă nu schimbi frecvent cercul în care te învârţi, dacă nu ai cont pe toate reţelele sociale care s-au inventat vreodată, şi sute de prieteni pe hârtie, dar cu care nu interacţionezi nici măcar cât de un “la mulţi ani”.
4. Aprecierea.
Aici ar fi mult de scris, dar degeaba. Oamenii trebuie să se facă placuţi tuturor cu care intră în contact, să creeze impresii bune despre ei cu orice cost. Pupincurismul şi linguşeala sunt la ordinea zilei, cu preţul renunţării la principii şi valori. Un fel de prostituţie, doar cu cu altă activitate prestată şi altă formă de monetizare.
5. Realizarea individuală.
Nu mai sunt la modă indivizii excepţionali, geniile, persoanele care excelează într-o anumită chestiune. Toţi sunt experţi de duzină în toate domeniile posibile, pentru că au citit la viaţa lor o prefaţă de roman, trei citate de filosofie şi au văzut patru tutoriale pe interneţi. Cea mai tare formă de realizare în ziua de azi este să dai lecţii altora, chiar dacă nu ai pus în viaţa ta mâna să faci lucrurile despre care vorbeşti.
Ia o pauză. Judecă şi singur dacă “mai mult” chiar înseamnă “mai bine”. Şi întreabă-te cu cât eşti mai aproape decât ieri de a fi fericit.