“Ok, dap, Andrei, am vorbit serios cand am zis “I didn’t feel like writing” lately. I thank you for asking me about my blog though, this is how I’ll start writing something too long and too freakin weird for someone else, except you, to read it. And I know you are the only one who’ll read it because well it’s for/about you. Sper sa nu te enervezi ca am scris asta aici, daca as fi zis asta pe mess as fi fost prea ” :”> ” ca sa imi duc ideile la capat intr-un final, daca scriam un mail parca se pierdea tot efectul si poate credeai ca este ceva de rau, iar ca sa iti spun live i can’t wait another 2 weeks, you know, you understand.
So nu voi spune nimic nou de fapt, dar nu stiu, de mult prea multa vreme vreau sa spun/scriu chestia asta, desi va suna ciudat si selfish si desi habar n-am ce voi scrie si la ce ma gandesc actually. I know. Dar stii, astea 4 saptamani – din care a mai ramas una – au fost asa o experienta frumoasa. Totusi, imi e dor de casa.
Dar nu un dor din-ala de copil care nu se poate adapta sau care nu s-a simtit bine intr-un loc, nu, here it was so shibby, still I miss my old things, The old things. Cred ca deja intelegi la ce ma refer. Ok, vreau sa imi redecorez camera, am amanat o eternitate cred ca imi lipesc niste fotografii pe care le-am facut si pe care m-am chinuit sa le scot la imprimanta, sa imi cumpar o perna albastra si chestii de genul asta.
Am comandat fluturii aia – pe care ii stii – intr-un weekend care imi chinuia spiritul artistic sa se manifeste si pac! comanda pe net – nu stiu ce site pentru design interior, bla bla. Si mi-e groaza de toate exams-urile, dar you ai fost sweet si m-ai incurajat – chiar si azi. Ideea era – pentru ca m-am indepartat de ea, as usual..- ca imi este dor deja de ceva ce nu s-a intamplat inca, cineva care nu a plecat inca.
Daca as chiar vrea sa ma fac inteleasa 100% as spune ca imi va fi foarte dor de nu stiu, la naiba, habar n-am de ce, pentru ca doar nu se sfarseste nimic, dar i’m so freakin scared. Si cel mai mult ma enerveaza ca am acelasi sentiment pe care il aveam vara trecuta, pentru ca acum sa ma uit la un an care a trecut si sa ma bucur enorm ca imi rade in fata pentru ca my f*cking negative thoughts didn’t come true.
I’m trying and I promise you I’ll keep on trying not to have them again, but I just watched Stalker and every single time there was the word “believe” I felt so dunno…. you do. :”>Ma enerveaza ideea ca dupa Austria si dupa vara asta incepe again scoala si eu incep sa invatpentru examenele care ma vor ajuta sa intru la college si stau si ma gandesc acum: cum dracu am ajuns, atat de repede, sa ma gandesc la college, cand anul trecut aveam impresia ca mai e atat de mult timp pana la asta..?