Vineri seara. Ieşită în oraş cu amicii. Râsete multe, atmosferă faină, şi, de parcă n-ar fi fost suficient, începutul uneia din piesele obscen de dragi mie. Când sunt gâdilată atât de plăcut la scăriţă, un uşor autism mă cuprinde, şi încep să fredonez şi să am reflexe involuntare (rude îndepărtate – poate chiar prin alianţă […]
Astăzi e mare sărbătoare: aniversez 3 săptămâni de când am părăsit meleagurile franţuzeşti. Dar lenea a fost cucoană mare şi de-aia impresiile apar cu întârzierile de rigoare – să-i zicem sfertul (de anotimp) academic. Fără intenţia de a suna cu năsoiul pe sus, deşi Parisul e un oraş superb, nu i-am simţit proverbiala magie, probabil […]
Totul a început vineri seară, când insomnia m-a împins la a irosi o oră din viaţă urmărind un episod din foarte aclamatul Prison Break. După primele câteva minute, l-am indexat rapid (undeva deasupra lui Dr. House, dar totuşi sub campionul Lost) în lista mea de seriale care se screm atât de tare sa creeze suspans, […]
În ruşinoasa eventualitate în care numele ăsta nu-ţi spune nimic, mai jos sunt câteva exemple ale umorului bolnav pentru care i-am îndrăgit teribil. Unele poate ţi-s cunoscute de prin alte părţi: de exemplu, din tricouri pe care eu mi le-am imprimat, fiind româncă pâna-n măduva oaselor, pentru a nu plăti o mulţime de dolărei livrarea. […]
Ca orice femeie care se respectă, mai poftesc şi eu la sportivi. Rara excepţie de la jucătorii de snooker o reprezintă patinatorii pe gheaţă. Iar zilele astea (că tot e sezonul) am păcătuit, din nefericire doar cu gândul, privindu-l pe Brian Joubert. În urmă cu vreo doi ani, a fost dragoste la prima vedere, când […]
Fluturasi intrati la apa, ventilator improvizat, iepuras nebun cu ochi de rubin si neoane pe pereti, tapet industrial cu dungi argintii si dungi cenusii si alte dungi negre, putine scaune dar suficiente pentru oamenii ce nu intra acolo, mereu e muzica ce urla, ritmuri alarmante si alarmele politiei, sirenele ambulantelor, postmodernismul spontan al locului, fum […]
Pe șenile lucioase, bubuind din adâncuri, zguduind panta de un verde libelulă, se vede doar câmpul descendând non-alegoric, fără copaci, fără împrejurimi, doar panta coborând într-o altă pantă. În dreapta se atinge cerul albastru-dimineață, dar simfonia e în stânga. Șenilele de sub picioare încetinesc mersul de reptilă și Amelie poate să vadă. Din albastrul clasic, […]
Vantul se izbeste de cladirile arse, din caramizi inca fumegand si urla incet, cu un fonetism sinistru, strada se infunda, in stanga si dreapta aceeasi arhitectura nenorocita de foc, pe jos resturi de copaci ciopliti in toteme infatisand soparle. E o crapatura pe mijlocul strazii, lata cat o palma adulta, ce ascunde doar negru si […]
Lasi hartia deoparte si continui sa te uiti pe geam. Mai demult priveai pasarile zburand, doar ca atunci erai prea ocupata ca sa tii minte asemenea detalii. Nu ai mai vazut pasari de multa vreme, iar colivia ce atarna undeva langa canapeaua e goala. Pasarile nu s-au mai aratat de ceva vreme. Copacii sunt ursuzi, […]
Ce frumos era aici, cu multa vreme in urma. Nici nu mai stiu cat a trecut. Nici nu mai stiu cand a fost ultima data cand soarele asta imi placea. Il vedea, ca pe un element nou in fiecare zi, care improspata tot plasticul camerei. Mereu mi s-a parut falsa camera asta, poate din cauza […]