Pe vremuri eram genul care facea liste

pe vremuri eram genul care facea liste: de cumparaturi, de taskuri, de lucruri de luat in vacanta, ba mai mult, odata am facut un tabel cu plusuri si minusuri ale unui ex, ca sa stiu exact care-i treaba, si uneori cand ma cert cu cineva, imi vine sa fac liste cu toate chestiile pe care le am de zis, pentru ca eu sunt genul de om care aduna multe pana sa-mi ajunga pe de-o parte (chiar ma enervez greu pe cei apropiati), si pe de alta parte ca in momentul de maxima tensiune nu ma pot aduna sa-mi spun clar ideile, si arat ca o proasta care nu stie ce vrea, ceea ce nu-i deloc adevarat!!! asa ca atunci cand am ceva de discutat cu un om, imi fac o lista in cap cu punctele pe care vreau sa le abordez. deci, sunt genul organizat! trebuie sa stiu totul de dinainte ca sa stiu planifica, nu-mi displac surprizele, atata timp cat am un backup-plan! pentru asta insa, imi trebuie un plan!

ziceam ca eram, pentru ca in ultima vreme toata lumea din jurul meu parca “traieste” intr-un “carpe diem continuu”, parca nu ar trai pe planeta asta, parca ar avea de trait inca o mie de ani, parca sunt niste maimute dinalea lenese care n-au alta treaba decat sa mance frunze si sa stea in copac toata ziua… numai eu sunt cu hai sa facem, hai sa vedem, care-i planul, cum stam, ce ne trebuie, la ce ora? ma agit ca curca fara cap! de la plecat in excursie, la ce facem in weekend, pana la o banala iesire la o cafea, si apoi cand fac vreo observatie sau incep sa defulez “in direct”, eu sunt aia rea si irationala si care nu intelege, care se cearta, care se consuma! pentru ce atata planificat? ce atatea liste si figuri in cap, de parca as fi un dictator?!? hai sa mai “ciocu-mic”, andacealalta!

si ca tot suntem la capitolul defulare, pe vremuri eram aia punctuala, acum am ajuns sa intarzi!!! oribil! am ajuns omul pe care-l detestam atat de mult! si mai rau e ca asta a venit ca o nevoie, o nevoie de a nu mai pierde vremea aiurea, de nu ma mai enerva ca stau ca fraiera intre 5 si 60 de minute (sau mai mult!), fie ca stau acasa sa mi se dea un semn sau sa se vina dupa mine, fie in oras. asteptam degeaba toata viata dupa unii si altii, pentru ca pe ei ii doare fix in undeva.

asa-i, asa-i… eu sunt aia care merge pe constrasens, restul sunt corecti, perfecti, toti!

si daca mai aud pe cineva ca zice “decat” cand nu trebuie, il bat cu shlapu’!!! direct dupa cap! zbshhh!

Leave a Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *