Îl mai ştie cineva pe Habarnam? Ei bine, la cât de entuziasmată am fost ieri să pun mâna pe o ediţie veche a cărţii, e cel puţin ciudat că a durat mai bine de o zi să o deschid. Am observat că mai nou am un blocaj psihologic când încep o carte nouă şi amân momentul pe cât posibil. Iar la prima pagină din Habarnam, când am rămas şocată de cât de direct a intrat în pâine, am înţeles şi de ce. Pentru că mi s-a acrit de introduceri de sute de pagini, de caracterizări şi descrieri interminabile ca pretext pentru trei capitole de acţiune propriu-zisă. E carte de copii, veţi zice, şi copiii n-au răbdare.
Un pitic de om nu va rezista niciodată să te asculte cum îi povesteşti trei ore despre cât de bun eşti la leapşă, el te-a citit din trei secunde de fugă şi restul timpului i-a rămas pentru joacă. E rău? Dimpotrivă. Iar decizii proaste vor exista invariabil, aşa că tot ce poţi să faci e să greşeşti cât mai mult, ca să înveţi cât mai mult, şi să îţi îmbunătăţeşti cât mai tare rata de succes.
Nu, nu am gândit mereu aşa. De fapt de când mă ştiu, printre nenumăratele calităţi cu care nu pierd nicio ocazie să mă fălesc tacit, dar cât se poate de ostentativ, se află răbdarea. Şi eram cu atât mai mândră cu cât utilizând-o an de an, zi de zi, am dezvoltat-o precum un muşchi, pe care îmi plăcea nespus să-l încord ca să arăt cât efort ştiu să depun pentru o cauză nobilă.
Însă treptat am conştientizat faptul că instinctele primare au rolul de autoconservare, şi nu-s interesate să înşele. Nu mai cred că e un mit faptul că oamenii pot şti din prima pe cine ar putea iubi şi pe cine nu, şi chiar am o prietenă care n-a greşit niciodată când s-a grăbit, dar pasienţele i-au ieşit cu atât mai prost cu cât a avut mai mult timp la dispoziţie să oscileze între gândeală şi răzgândeală.
Şi ce dacă mă aşteaptă o viaţă de desene animate şi decizii pripite? Măcar nu simt că-mi pierd viaţa aşteptând. Fiindcă acum ştiu că răbdarea e singura calitate care se dezvoltă pe măsură ce te dezvolţi şi tu astfel încât să nu mai ai nevoie de ea. Şi zău dacă văd la ce-aş mai putea-o folosi. O vrea cineva?