De obicei imi imaginez cum ar fi viata mea daca as avea o maimuta si alte scenarii pretentioase de acest gen. Acum insa sa spunem doar ca am imbratisat o natura noua, mai exact o faza experimentala sau un simplu experiment pentru aceasta dimineata cand mi-am permis luxul de a merge la scoala de la ora 9, presimt, oricum, ca voi intarzia si mi-am imaginat cum ar fi sa simt ca intr-adevar fac ceva/se intampla ceva.
Daca sunt 5, 6 ore la scoala, dintr-un total de ore ajung sa se scada acestea de cele mai multe ori si nu sa fie puse la pastrare, decat ocazional. E frig si cred ca mi-a inghetat toata creativitatea din vene, in timp ce incerc sa ma trezesc, sa merg la scoala, sa vin acasa si sa invat lucruri pe care insa nu ma pot concentra cat as vrea, deoarece maine dimineata din nou voi incerca sa ma trezesc s.a.m.d.
Nu stiu daca exagerez, sau poate e o dovada subtila de narcisism ascuns sub niste scuze si motive, dar e o trauma ca everyday sa find something to keep you going and save you from sinking in this madness. Insa acum se schimba tonul vocii si al textului, when I figure out that some things are actually real.