Pentru majoritatea studentilor sesiunea inseamna un mod de acumulare de restante mai degraba decat testarea “cunostintelor” din timpul anului. In sesiune cei mai constiinciosi stau si invata zi si noapte, numai despre asta vorbesc, n-au timp sa manance, iar daca doamne fereste iau un 6 au un motiv de plans, cand ar fi mai simplu sa se uite la Challenging .
Pentru altii ca mine sesiunea trecea intr-un ritm alert, intr-o mare de injuraturi, nopti nedormite si blestemat profesorii. Deseori lenea acuta isi facea aparitia, iar spam-urile de pe Electronistii veneau incontinuu. Eu eram genul de student care isi ocupa timpul in proportie de 70% facand copiute, interesandu-se de subiecte anterioare, iar restul de 30% invatand subiecte safe ( care se dau ).
Metoda asta de mijloc de multe ori a dat roade si de multe ori nu. Mereu am preferat-o pentru a evita situatia de a invata la un examen si de a pica. Din pacate, va trebui sa mai stau 4 saptamani in patut, linistit, vazandu-mi de site-uletele mele. Fix in 4 saptamani se termina sesiunea. Nu mi-ar fi parut rau daca mi-as fi bagat picioarele de la inceputul anului. S-a intamplat tocmai invers, mi-am dat silinta cat am putut de mult, m-am dat de multe ori cu capul de banca dupa o tura de noapte la un seminar/curs/laborator mega plictisitor, degeaba. Situatia este similara cu a unui viticultor care isi munceste via un an, strugurii sunt mari, frumosi, zemosi, iar la culesul viei bate piatra si se alege cu praful dupa toba. Iar pana la urma zici, noi sa fim sanatosi.
Mai sunt si altfel de studenti: panaramele. Ei niciodata nu stiu cand au examen, nu stiu in ce sala au examen, n-au pix sau foaie la inceputul examenului, iar uneori isi uita buletinul acasa. Ei dupa un semestru dezastruos spun ca asta a fost distractia si ca semestrul viitor vor incepe sa invete din timp, sa nu-i mai prinda sesiunea cu mata-n sac. Aiurea…! Semestrul viitor este mai rau de obicei.