Nu prea stiu eu sa-mi tin gura, inca. Probabil ca atunci cand voi ajunge sa tac si sa inghit, totul adica, nu asa pe bucati ca acum, probabil ca abia atunci n-o sa mai fiu eu sau o sa implodez [ca de explodat, ar fi prea urat, zic], in rest cred ca tot raul e inspre bine, momentan. Desi, deep-down-inside sunt de parere ca nu-i chiar ok, nici inghititul pe bucati. Asa nu-ti dai seama cand te-ai saturat.
Incerc sa-mi pastrez pozitia neutra. Cred ca asa e cel mai bine. Ca nu-mi iese tot timpul e partea a doua. Macar lucrurile incep sa prinda un fel de contur, si mai dispare din nihilism si din frustare si din “nu-stiu-ce-ul” in care m-am balacit in ultimele luni.
In rest, vine vara. Avand in vedere ca mi-am ars pielea la soare, pot sa spun clar ca a trecut primavara. Si a cam trecut pe langa mine. Gresh.