oamenii nu se schimba. se modeleaza, se mint singuri ca pot deveni altii, se prefac, dar niciodata, chiar NICIODATA nu se schimba doar zicand ca vor sa se schimbe. daca nu vor, nici atat. niciodata. pentru ca suntem facuti din acelasi aluat, de la nastere si pana la moarte, e in ADN cum suntem si nu ne schimbam. as vrea sa ma insel, as vrea sa cred ca unii care vor, chiar pot, dar imi vine greu. e trist. asa cum eu nu am reusit sa ma schimb, asa nu vor reusi nici altii, asa ca hai sa nu ne mai scaldam in ipocrizie si sa ne acordam un moment de sinceritate. uneori as vrea sa fiu alt om, nu pentru ca nu reusesc sa ma accept asa cum sunt, ci pentru ca unii ma fac sa vreau sa fiu mai buna, mai rapida, mai desteapta, mai supla, mai frumoasa, mai draguta, mai optimista si pozitiva. nu merge asa. pot sa ma prefac, dar la sfarsitul zilei imi dispare zambetul de pe fata, mi se pune colacelul, devin scarboasa, necooperanta sau de-a dreptul proasta.
***
nu se poate discuta cu femeile atunci cand sunt disperate, emotionale, isterice, distruse, agresive. femeile nu-s asa in mod normal, doar cand se simt amenintate (din diverse motive), si la fel ca altele, si eu am momente in care devin complet irationala si n-as recunoaste ca gresesc nici daca adevarul m-ar lovi direct in mutra. nu, gresesti, nu ma asculti, nu ma intelegi, nu vreau sa aud, minti, nu, ma crezi fraiera, iti bati joc de mine, nu-s proasta ta… recunoasteti personajul. oribil. si apoi, uneori ma apuca sentimentul de vinovatie, ca m-am comportat ca o scarba care refuza sa asculte. dar in mometul de maxima disperare si irationalitate (nici nu stiu daca exista cuvantul asta in sine), nu ai cu cine discuta, e ca si cand ai vorbi intr-o punga. suntem centrul pamantului, suferinta noastra (indiferent de cauza) e cea mai mare, si vinovatul va trebui sa se tarasca sa-si ceara iertare, asa spunem. desi nu-s sigura asta ajuta cu adevarat, pentru ca nu exista antidot, e ca o combustie spontana. pana nu se parjoleste tot, nu se rezolva nimic. si apoi devenim inapoi dragutele care suntem.
***
romanii sunt ignoranti, prosti, puturosi, mironosite, procrastinatori de mare rang (desi cred ca multi dintre ei nici nu stiu ce inseamna acest cuvant), nesimtiti, neciopliti, jegosi. si spun asta deoarece la lucru intru in contact cu ei atunci cand sunt cei mai vulnerabili, si cei mai predispusi la sinceritate. da, si eu sunt o ignoranta si o procrastinatoare, altfel nu as avea blogul asta si as si scrie fix acum, cand am o gramada de rezolvat. ceea ce nu inteleg e cand au devenit dusmani cu sapunul (?!?), si nu ma refer la miros, ma refer la jegul adevarat si autentic. deoarece mirosurile ma afecteaza foarte rar. jegul in strat gros, mai multe straturi de diverse marimi sau varste, in diferitele zone ale corpului, deasupra sau dedesubt de haine, sau ca si accesoriu. cah. si ca sa fiu extrem de explicita – atentie, urmeaza o chestie extrem de scarboasa – am vazut viermi in diferite parti ale corpului, de la picioare la unii pacienti, pana la pi*da la altii. si nu, nu glumesc, e o chestie care se intampla in anul 2011, cu niste oameni care nu se spala.
***
asta ca sa inchei o serie de “facts” din vasta mea experienta de viata. desigur, as vrea sa-mi schimb parerea, in sensul ca poate cand o sa am dublul varstei mele de acum adica 40 de ani si o sa-mi recitesc blogul, sa-mi dau seama ca am gresit, si sa revin cu o corectura. ca oamenii se schimba in bine, ca se poate discuta cu femeile isterice si ca nu numai romanii sunt asa jegosi, neciopliti, ignoranti, nesimtiti, lenesi.