Slabiciunile mele

Am o problema! La fel ca majoritatea femeilor, sunt obsedata de pantofi. Nu, nu e ce va ganditi, nu-s pantofii cu toc, eleganti, pe care-i porti odata in viata (si dup-aia optional: se strica sau nu-i mai poti potrivi cu nimic), desi am si din-aia… ci tenesii. Adidasii. Skater-shoes-ii. Nici eu nu stiu de unde sau de cand am obsesia asta.

Apropiatii stiu, masor aproape totul in perechi de tenesi. Excursie in Grecia la mare: 4 perechi de tenesi. Bilete la Sziget Festival (doua zile): o pereche. Rucsacul acela comod pe care vroiam sa-l cumpar: o pereche jumate. Jacheta de iarna care sa tina forever: doua perechi jumate. Bilet dus-intors spre State: … mai mult de 5 perechi, muuult mai mult. Orice depaseste o pereche ma pune pe ganduri daca merita achizitionat.

Problema totusi nu e chiar asta. Ci faptul ca pe strada ma uit de la tenesi in sus. Daca nu ai tenesi, ai face bine sa ai altceva care sa-mi atraga privirea daca vrei sa te bag in seama (cred ca am exagerat putin aici, desi cam asa e). Evident glumesc, nu sunt tot timpul asa de superficiala (numa’ tenesi, tenesi peste tot), observ femeile foarte frumoase (da, sunt fata, dar am si ochi, stiu sa apreciez frumusetea unei femei fara sa fiu invidioasa) dupa standardele mele, sau barbatii aratosi, tot dupa standardele mele.

Si totusi, standardele mele implica de obicei si o pereche de tenesi. Sau par blond. Asta fiind a doua mea slabiciune, de care eu am aflat de curand, de la una din prietenele mele, o fina observatoare. Eu fiind bruneta (more or less) cu tenul putin spre “inchis la culoare” in orice sezon, am tendinta sa fixez cu privirea blonzii cu pielea alba si ochii deschisi la culoare (asta ca sa nu zic “holbez”… ca nu-i frumos sa te holbezi).

Probabil ca daca as merge in vreo tara nordica as avea comportament dubios. Atatia blonzi si blonde la un loc. Nevopsiti. Rai, nu alta, cei mai frumosi oameni de pe planeta. Ah, da, am uitat, nu-mi plac asa mult cei vopsiti. Adica sunt ok, nu zic nu, dar… parca simt ca nu-i “the real thing”, e ca si sentimentul de “tenisi contrafacuti”. Blondele artificiale sunt acceptabile numai insotite de o personalitate ok.

Astea fiind spuse… in 24 de ore o sa-mi primesc viitoarea pereche de tenesi. Viitoarea zic, pentru ca de actuala imi place asa de mult incat nu vreau s-o uzez. E ca si cand mi-as lua o amanta la perechea de tenesi. Vreau sa scot ce-i mai bun din ambele. Cand ma satur de una, ma duc la cealalta. Sau le schimb sireturile intre ele (asta ar fi de-a dreptul pervers). Dupa cum spuneam… am o problema din moment ce fac paralela intre perechile de papuci si relatii. Am trecut de faza de negare.

Nota: Slabiciunile astea nu sunt valabile si pentru prieteni sau apropiati. La ei am trecut peste faza cu papucii si culoarea parului. Daca mi-e drag cineva nu conteaza ca poarta tenesi din bazar sau are peruca verde. Am zis.

Leave a Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *